30 de cazuri pe hârtie, 114 în teren: ce arată recensământul asistenților sociali din România

Un concurs pentru un post de asistent social la o Direcție Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) sau la un Serviciu Public de Asistență Socială (SPAS) sună, pe hârtie, ca un post administrativ obișnuit. Legea spune altceva: pentru fiecare manager de caz din protecția copilului există un plafon expres — maximum 30 de dosare active. Primul recensământ național al forței de muncă din serviciile sociale, realizat de Colegiul Național al Asistenților Sociali din România (CNASR) împreună cu UNICEF România, a măsurat pentru prima dată cât de departe e realitatea de acel plafon. Răspunsul: de aproape patru ori mai mult.

Standardul de 30 și media de 114

Standardele minime obligatorii privind managementul de caz în protecția copilului (Ordinul nr. 288/2006 al fostei Autorități Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, standardele 9.4 și 9.5) sunt explicite: încărcătura de caz a fiecărui manager de caz și a fiecărui responsabil de caz nu poate depăși 30 de cazuri active. Plafonul nu e o recomandare generică — e gândit ca prag sub care un profesionist mai poate face vizite la domiciliu, reevaluări periodice și planuri individualizate de protecție în timp util, nu doar administrare de dosare.

Recensământul CNASR-UNICEF (raport publicat în iunie 2023, pe baza a 20.999 de răspunsuri valide colectate în 2022, dintre care 3.461 de la persoane care ocupă efectiv un post de asistent social) a măsurat exact acest indicator. Rezultatul: la momentul completării chestionarului, un asistent social avea în evidență, în medie, 84,04 cazuri active (86,28 în mediul urban, 79,69 în mediul rural) — de aproape trei ori peste plafonul legal. Raportat la volumul de cazuri gestionate pe parcursul întregului an 2021, media urcă la 113,9 cazuri (115,4 urban, 110,9 rural).

Distribuția din spatele mediei arată o polarizare clară: 52,3% dintre respondenți declară că s-au încadrat în anul anterior în limita legală de 30 de cazuri, dar 8,5% au gestionat între 101 și 300 de cazuri, iar 3,3% — peste 300. Practic, un asistent social din douăzeci lucrează cu un volum de dosare de zece ori mai mare decât ceea ce standardul consideră sigur pentru calitatea intervenției.

Contează și unde lucrezi. Hotărârea de Guvern nr. 797/2017 stabilește structura orientativă de personal: un SPAS înființat la nivel de comună trebuie să aibă minimum trei posturi (o persoană pe beneficii de asistență socială și două pe servicii sociale, din care cel puțin un asistent social), iar la nivelul DGASPC-urilor se adaugă câte un manager de caz la fiecare 50 de copii aflați în protecție specială, la fiecare 50 de asistenți maternali profesioniști, la fiecare 50 de adulți cu dizabilități în sistem rezidențial și la fiecare 50 de persoane vârstnice cu plan individualizat de îngrijire. Formula de personal există, deci, pe hârtie, cu un raport de 1 la 50. Recensământul arată că, în practică, raportul ajunge frecvent la 1 la peste 100 — semn că schemele de personal aprobate nu țin pasul cu numărul real de beneficiari activi.

Cine ocupă, de fapt, postul de asistent social

A doua constatare a recensământului privește nu volumul de muncă, ci calificarea celor care îl duc. Legea 466/2004 privind statutul asistentului social condiționează eliberarea avizului de exercitare a profesiei de deținerea unei diplome de licență în domeniu. Din cei 3.461 de respondenți care ocupă un post de asistent social, peste 80% au o diplomă de licență în asistență socială — ceea ce înseamnă că aproape 20% dintre cei care exercită efectiv funcția nu îndeplinesc, formal, condiția esențială a profesiei, potrivit autorilor raportului (Florin Lazăr et al.).

Nu e un fenomen nou. Un studiu anterior al CNASR, realizat de același Florin Lazăr în 2015 pe baza unui recensământ al SPAS-urilor din 2014 (citat în Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020), arăta că doar 31% dintre SPAS-urile din mediul rural aveau cel puțin un asistent social profesionist angajat, față de 60% în mediul urban, iar deficitul de personal calificat era estimat la 2.300-3.600 de persoane doar în rural și în orașele mici, respectiv 11.000 la nivelul întregului sistem de asistență socială. Zece ani mai târziu, recensământul din 2023 confirmă că decalajul rural-urban rămâne structural: deși aproape jumătate din populația României trăiește la sat, doar o treime dintre asistenții sociali chestionați lucrează în mediul rural.

Cine angajează, în schimb, e clar: peste jumătate dintre asistenții sociali din sectorul non-ONG lucrează la nivel de DGASPC/DGASMB, iar aproape 45% la nivelul autorităților publice locale (primării/SPAS) — cei doi mari angajatori publici ai profesiei, exact instituțiile din care provin posturile scoase la concurs.

O profesie tânără care nu se ține de ea însăși

La nivelul întregii forțe de muncă din serviciile sociale (nu doar asistenți sociali, ci și psihologi, asistenți medicali, personal de îngrijire etc.), recensământul semnalează o tendință de îmbătrânire: 56% dintre cei 20.999 de respondenți au peste 46 de ani, iar doar 13% au sub 36 de ani. În rândul asistenților sociali propriu-ziși, profilul de vârstă e mai echilibrat — 24% au sub 36 de ani — dar autorii raportului atrag atenția asupra unui alt tip de risc: distribuția pe vârste sugerează că mulți intră în profesie, lucrează o perioadă și o părăsesc, mai degrabă decât să rămână pe termen lung. Efectul e o retenție slabă exact în segmentul care ar trebui să acumuleze experiența necesară pentru rolurile mature — manageri de caz, coordonatori, supervizori. Combinat cu volumul de cazuri de mai sus, tabloul e al unui sistem care recrutează constant, dar pierde la fel de constant personal experimentat.

Ce înseamnă concret pentru pregătirea de concurs

Cele trei cifre — 114 cazuri față de plafonul de 30, aproape 20% dintre titularii postului fără licența cerută de lege și doar o treime din profesie prezentă acolo unde trăiește jumătate din populație — nu sunt probleme separate. Sunt trei fațete ale aceluiași deficit structural de personal calificat, pe care nici DGASPC-urile, nici primăriile nu îl pot rezolva prin reorganizări interne, pentru că formula de personal (HG 797/2017) și standardele de caz (Ordinul 288/2006) există deja — doar că nu sunt respectate în practică din lipsă de oameni calificați care să ocupe posturile.

Pentru cineva care se pregătește pentru un concurs de asistent social, concluzia practică e dublă. Pe de o parte, realist: postul nu e un birou liniștit cu program fix, ci muncă directă cu un volum de cazuri care, statistic, va depăși frecvent limita legală — merită să intri pregătit pentru asta, nu surprins de ea. Pe de altă parte, structural favorabilă: într-un sistem în care aproape unul din cinci titulari ai postului nu întrunește condiția legală de bază, un candidat care se prezintă la concurs cu pregătire solidă pe bibliografie, cunoaștere reală a legislației (Legea 292/2011, Legea 466/2004, Ordinul 288/2006) și, evident, diploma cerută nu concurează doar cu ceilalți candidați de la acel concurs — concurează într-un sistem care are nevoie cronică de exact profilul lui. Recrutările continuă an de an la DGASPC și SPAS din toată țara nu pentru că bugetele permit lux, ci pentru că lipsa de personal calificat e documentată, măsurată și recunoscută oficial de propria breaslă profesională.

Surse

• Lazăr, F., Baciu, E.-L., Iovu, M.-B., Șoitu, C.T., Cristea, D., Tomuș, V., Ghiță-Hâncean, M.-C. (2023). Recensământul forței de muncă din serviciile sociale din România — CNASR & UNICEF România, București, iunie 2023 — raport integral (PDF)
• Ordinul nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecției drepturilor copilului, standardele 9.4-9.5 — text consolidat, legislatie.just.ro
• Hotărârea Guvernului nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare și funcționare ale serviciilor publice de asistență socială și a structurii orientative de personal — text consolidat, legislatie.just.ro
• Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social — text consolidat, legislatie.just.ro
• Lazăr, F. (2015). Asistență socială fără asistenți sociali? — Colegiul Național al Asistenților Sociali din România, Comisia de Cercetare în Asistență Socială, Editura Tritonic — studiu (PDF)